Convenţia privind interzicerea perfecţionării, producţiei şi stocării armelor bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi la distrugerea lor (BTWC)

Ca rezultat al eforturilor prelungite ale comunităţii internaţionale de stabilire a unui nou instrument care să suplimenteze Protocolul de la Geneva, Convenţia privind interzicerea perfecţionării, producţiei şi stocării armelor bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi la distrugerea lor (BTWC) a fost deschisă pentru semnare la 10 aplilie 1972.
BTWC, primul tratat de dezarmare multilaterală care interzice producţia şi utilizarea unei întregi categorii de arme, a intrat în vigoare la 28 martie 1975.
De-a lungul timpului un număr din ce în ce mai mare de state au aderat la Convenţie, în luna martie 2008 putându-se număra 161 State părţi, 14 State semnatare, numai 20 de state rămânând, deocamdată, în afara Convenţiei.
BTWC interzice dezvoltarea, producţia, dobândirea, transferul, stocarea şi utilizarea armelor biologice şi cu toxine, fiind un element cheie al eforturilor comunităţii internaţionale de luptă împotriva proliferării armelor de distrugere în masă.
Statele părţi  se străduiesc să menţină Convenţia eficientă şi suficient de flexibilă, în pofida schimbărilor rapide care au avut loc în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, a politicii şi securităţii. Aceasta permite Convenţiei să fie pregătită să înfrunte noile ameninţări cu potenţiali agenţi biologici, utilizarea lor fiind interzisă în situaţia în care nu îşi găsesc justificarea pentru activităţi profilactice, de protecţie sau alte utilizări paşnice.
Convenţia exercită o presiune puternică asupra Statelor nesemnatare, aceasta manifestându-se în principal prin neadmiterea la discuţiile care au ca obiect interpretarea prevederilor Convenţiei şi accesul la informaţii.
Statele părţi sunt obligate să ia măsuri pentru introducerea legislaţiei naţionale de implementare a prevederilor Convenţiei, să acţioneze astfel încât activităţile interzise să nu aibă loc pe teritoriul naţional.
în ciuda conţinutului cuprinzător al Convenţiei se simte nevoia unui mecanism de verificare. La începutul anilor '90 au demarat negocierile de introducere a unui protocol care să cuprindă şi prevederi privind verificările internaţionale, însă aceste negocieri au eşuat în anul 2001, la cea de-a 5-a Conferinţă de revizuire. Pentru a nu închide complet negocierile, Statele părţi au convenit ca anual să aibă loc reuniuni în care să fie abordate un număr limitat de subiecte. Cu toate că aceste reuniuni îşi aduc o mică contribuţie la problemele privind dezvoltarea tratatului şi respectarea prevederilor de către Statele părţi, reuşesc totuşi să atragă atenţia asupra obligaţiilor individuale ale Statelor părţi, responsabilitatea oamenilor de ştiinţă şi a celor angajaţi în domeniu cu privire la transformarea agenţilor biologici în arme.
România a ratificat Convenţia privind interzicerea perfecţionării, producţiei şi stocării armelor bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi la distrugerea lor prin Decretul Consiliului de Stat nr. 253 din 6 iulie 1979, publicat în Buletinul Oficial nr. 57 din 7 iulie 1979.
în prezent ANCEX a promovat un proiect de lege privind aplicarea prevederilor Convenţiei privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora şi desemnarea ANCEX drept autoritate naţională care supraveghează şi coordonează toate activităţile privind aplicarea prevederilor Convenţiei. Proiectul de act normativ menţionat este în prezent în procedură de avizare de către instituţiile implicate în procesul de avizare.